Săptămâna trecută am studiat la Limba şi literatura română, textul nonliterar "Muzeul copilăriei", aşa că "am pornit în excursie" să vizităm acest muzeu virtual.
Din păcate, site-ul nu funcţionează aşa cum îl prezintă autoarea acestui articol şi nu am putut vizita prea mult muzeul, dar cum ora era una atractivă, am navigat şi am cules informaţii de pe alte site-uri despre copilăria de ieri şi de azi.
În urma acestei ore, ei au devenit jurnalişti şi au scris articole făcând o comparaţie între copilăria de ieri şi copilăria de azi.
Când timpul îmi permite, le povestesc amintiri din copilăria mea, cum ne bucuram pentru lucrurile mărunte, cum ne adunam câte douăzeci de copii şi jucam: "V-aţi ascunselea" sau "Cloşca cu pui", "9 pietre", i-am învăţat jocuri pe care le jucam când eu eram copil. Unul dintre preferate este "Anne mareo flore..."
Mai au aşa puţin din copilărie, curând vor fi preadolescenţi... Din păcate, unii dintre ei au petrecut mai mult timp într-o lume virtuală decât să se bucure de momentele frumoase care le oferă lumea reală, lumea vie.
Tehnologia este necesară, dar folosită cu măsură, nu trebuie să înlocuiască lumea reală. Suntem fiinţe, avem suflet, nu suntem roboţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu